- zburãtuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zburãtuiésc, imperf. 3 sg. zburãtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zburãtuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
zburãtuí
Look at other dictionaries:
zburătui — ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr o lovitură, făcând să cadă, să se prăbuşească. – Din zbura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 zburătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbur … Dicționar Român
zburătuire — ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a zburătui şi rezultatul ei. [var.: zburătăíre s.f.] – v. zburătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 zburătuíre s. f., g. d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri … Dicționar Român
zburătăci — ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca cu ceva (într o pasăre, într un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranz. şi refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi şi înălţându se de la pământ; a face zboruri scurte,… … Dicționar Român
